Se spune că ziua de luni iți cam guvernează într-un fel sau altul întreaga săptămână. Nu dau crezare acestui lucru și nici măcar nu-mi amintesc de el, decât în momentul când o groază de întâmplări sucite încep să curgă lent! Cel mai bun exemplu și cel mai credibil tuturor este normal cel care ne implică în mod direct. Te trezești cu chef de viață, mai ceva ca niciodată, mergi într-o plimbare matinală la facultate, pleci de la seminar frustrată că ai avut marele noroc ca profa să te nimerească fix pe tine să prezinți ora următoare, dar te bucură gândul că mergi cu prietena ta cea mai buna la shopping... Pierdeți primul autobuz, fugiți mâncând pământul după un altul, și imediat după prima stație sunteți exilate din autobuz pentru ca damn it was a wrong one. Nu-i nimic însă, totul se compensează în momentul când prietena ta jonglează cu bariera auto în mijlocul unei parcări cu renume. Și cireașa de pe tort este momentul cand trecutul te invadează fără nerușinare și-ți zguduie prezentul ce scârție pentru moment. So monday really sucks!
" Pentru tine mai răsare încă o dată soarele." Mihail Drumeș- Invitație la vals
Multă lume susține cu înverșunare că deține această veritabilă calitate, demnitatea. Nu vreau să spulber visele nimănui și nici să intru în polemică cu careva, dar consider că această majoritate nu cunoaște întrutotul semnificația cuvântului. Cred că această valoare o dobândești "la pachet" cu respectul, corectitudinea și onestitatea! Nu zic că excelez în posedarea acestora, dar cel puțin știu să le folosesc fiind vorba de cei din jurul meu. Partea care scârție, și scârție bine, este cea care constituie așa-zisele principii morale proprii. În ultima perioadă m-am confruntat cu anumite situații imprevizibile, ce m-au făcut "să-mi ascund demnitatea într-un buzunar", pentru ca mai târziu să nu dau dovadă de un comportament blamabil în ceea ce privește propria-mi persoană. Mă refer aici strict la situațiile în care singură îmi murdăresc câte puțin din personalitate. Sunt ofensată de faptul că nu pot fi fermă în hotărârile ce mi-ar face bine, nu pot fi indiferentă în față persoanelor lipsite de importanță și mai ales sunt ofensată că mă contrazic cu mine insămi. Renunț la ifose, reduc puțin doza de impertinență, "mă umplu de respect" și-mi fac curaj și trec peste tot, cu tot cu demnitate.
Nu strălucesc la acest capitol, dar cel puțin cred în perfecționarea lui:>!
"Looks like daddy's little girl isn't sugar and spice and everything nice after all.." Gossip Girl.
Dacă reușeam să îmi pun această întrebare cu câteva zile mai devreme, sunt total convinsă că făceam alianța perfectă cu negația. Dar uite că visele pot fi adevărate, în mare parte cel puțin. Sunt sigură că avem cu toții acele vise care prezintă o realitate fictivă, mult prea trasă de păr și mult prea idilică, care damn! orice-am face, nu am putea să o transpunem niciodată în viața reală. Acestea sunt visele pe care vrem să le păstrăm măcar ca trecut imaginar. Există însă și vise pe care vrei din tot sufletul să le suprimi și să uiți de existența lor. Și ghiciți ! Cine nu se pricepe absolut deloc la acest lucru? EU!
Încă sunt stupefiată de faptul că unul din visele ce ar trebui ignorate s-a îndeplinit! Da, la propriu! Da în viața reala! Viața MEA reală! Chiar dacă îți dorești să eviți lumea, nu ai scăpare! Pentru că lumea nu te evită pe tine!P.S. Prietenii știu de ce:)):*!
când vine vorba de dezamăgiri, crede-mă ești cel mai bun:>
Încredere? nu sunt sigură că știu să folosesc acest cuvânt:) Sunt mult prea naivă pentru o lume în care trădarea e calitatea principală.
" Adevărul este că m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie). " De ce iubim femeile?
" Amintește-ți că paradisul a fost aproape sigur într-o grotă." Octavian Paler
" dar dorul de tine își făcea loc cu încăpățânare, perfid. " Cella Serghi- Pânză de păianjen
" și nu sunt fericită, adică nu pot fi amețită decât în brațele lui." Cella Serghi-Pânză de păianjen
" buzele lui pline, care știu atât de bine să vibreze și să se topească pe buzele mele.." Cella Serghi- Pânză de păianjen
" Dacă vrei să fii fericit, trebuie să închizi un ochi. Eu ar trebui să-i închid pe amândoi. " Cella Serghi-Pânză de păianjen
Mi-e dor să fiu puțin tălâmbă, mi-e dor de serile pierdute gândindu-mă absurd, mi-e dor să mă pierd odata cu imaginea ta, mi-e dor să plâng de-atata râs, mi-e dor de shame of walk in early mornings, mi-e dor să vin acasa doar pentru tine, mi-e dor de faptul că eram prieteni, mi-e dor de glumele noastre, mi-e dor de "cometă", mi-e dor să mi se spună "ghindis", mi-e dor de mesajele târzii, mi-e dor să mă mângâie ploaia, mi-e dor să mă atingă soarele, mi-e dor să-mi rup ciorapii de fiecare dată când ies din casă, mi-e dor de absolut în miez de noapte, mi-e dor de chat roulette în zorii zilei, mi-e dor să mă simtă vântul, mi-e dor să prind al 11-lea autobuz din 10, mi-e dor să te rog să vii la mine, mi-e dor să vorbesc cu tine, mi-e dor să dormim împreună, mi-e dor să bem un redd's, mi-e dor să mă suni dupa o lună, mi-e dor să fugim de indieni, portughezi, mi-e dor de țipătul vecinei, mi-e dor să nu dorm nopți întregi,mi-e dor să te vad învățând în baie Co, mi-e dor să-mi zici cât sunt de încăpățânată, mi-e dor să ieșim sub privirea lunii, mi-e dor să tremur fugind de câini, mi-e dor de blonde [inclusiv la brunette],mi-e dor să o aud pe Diana cântând de emoții, mi-e dor să ne uităm la Dancing for teeths, mi-e dor de primul an de facultate, mi-e dor să-mi fie dor de toate !
