vineri, 9 septembrie 2011

E început de toamnă...

E vineri. E început de toamnă. E început de weekend. E un început din toate. Sunt exact într-o stare confuză şi de continuuă căutare a unei atitudini potrivite. Simt că sunt împlinită, că lucrurile merg pe făgaşul bun, doar că în adâncul sufletului, umbra unui gol stă să-mi încerce firea. Îmi lipsesc foarte mult spontaneitatea, adrenalina, fiorii de necunoscut. Îmi dau seama, oarecum, că sunt căutată de monotonie. Refuz, încerc să fiu ocupată, dar ştiu sigur că mă voi găsi într-un astfel de impas. Tocmai de aceea, îmi spun singură că e ok, că e timpul să mă dedic mie, să pierd vremea meditând, să fiu doar eu cu mine pentru o bucăţică mică de timp. Am găsit umbra şi mă bucur că mă urmărea!

Song of the day

joi, 10 martie 2011

how important are friens for us.


Când mă gândesc la prietenii mei, mă gândesc la: ieșirile pe care le avem când eram furați de plicitiseală, la discuțiile în contradictoriu care se terminau clipind într-o secundă, la faptul că putem avea încredere unii în alții, la toate lucrurile care ne aduc de cele mai multe ori împreună. Dar când mă gândesc la best friends, încerc să fug de melancolie. Când ne certăm din copilării, dar suntem în stare să trecem peste, conştienţi de situaţiile gafate; când mi-e frică să răspund la telefon, imediat ce am citit mesajul anterior "Pot sa te sun?" (e un kinda of BEWARE! THIS IS A GOOD ONE!); când suntem alături una de cealaltă indiferent că ne-am săturat de aceeași placă; când jucăm "Conquiztador" şi fiecare dintre noi se crede "the smart one"; când lipsim în masă de la facultate, pentru că pe noi oricum NU "ne face" "Construcţia mesajului publicitar"; când suntem în stare să urmărim cu sufletul la gură acelaşi film, dar pentru fiecare dintre noi în parte; când vrei cu ardoare să ai şi tu "urechiuşe de măgăriţă", doar de dragul lor; când te trezeşti în zgomotul asurzitor al unor melodii puţin "expirate"; când suntem una lânga alta, indiferent de cât de drama queen suntem fiecare dintre noi. Totul e să te accepţi pe tine şi să fii dispus să te temperezi în fucţie de situaţie, asta normal, dacă ai aşteptări în ceea ce constau relaţiile tale cu cei din jur. E încă devreme şi e încă vremea în care ţi-e permis să întreci limitele...

joi, 7 octombrie 2010

monday realy sucks!


Se spune că ziua de luni iți cam guvernează într-un fel sau altul întreaga săptămână. Nu dau crezare acestui lucru și nici măcar nu-mi amintesc de el, decât în momentul când o groază de întâmplări sucite încep să curgă lent! Cel mai bun exemplu și cel mai credibil tuturor este normal cel care ne implică în mod direct. Te trezești cu chef de viață, mai ceva ca niciodată, mergi într-o plimbare matinală la facultate, pleci de la seminar frustrată că ai avut marele noroc ca profa să te nimerească fix pe tine să prezinți ora următoare, dar te bucură gândul că mergi cu prietena ta cea mai buna la shopping... Pierdeți primul autobuz, fugiți mâncând pământul după un altul, și imediat după prima stație sunteți exilate din autobuz pentru ca damn it was a wrong one. Nu-i nimic însă, totul se compensează în momentul când prietena ta jonglează cu bariera auto în mijlocul unei parcări cu renume. Și cireașa de pe tort este momentul cand trecutul te invadează fără nerușinare și-ți zguduie prezentul ce scârție pentru moment. So monday really sucks!

duminică, 5 septembrie 2010

sâmbătă, 4 septembrie 2010

where is your dignity girl?!


Multă lume susține cu înverșunare că deține această veritabilă calitate, demnitatea. Nu vreau să spulber visele nimănui și nici să intru în polemică cu careva, dar consider că această majoritate nu cunoaște întrutotul semnificația cuvântului. Cred că această valoare o dobândești "la pachet" cu respectul, corectitudinea și onestitatea! Nu zic că excelez în posedarea acestora, dar cel puțin știu să le folosesc fiind vorba de cei din jurul meu. Partea care scârție, și scârție bine, este cea care constituie așa-zisele principii morale proprii. În ultima perioadă m-am confruntat cu anumite situații imprevizibile, ce m-au făcut "să-mi ascund demnitatea într-un buzunar", pentru ca mai târziu să nu dau dovadă de un comportament blamabil în ceea ce privește propria-mi persoană. Mă refer aici strict la situațiile în care singură îmi murdăresc câte puțin din personalitate. Sunt ofensată de faptul că nu pot fi fermă în hotărârile ce mi-ar face bine, nu pot fi indiferentă în față persoanelor lipsite de importanță și mai ales sunt ofensată că mă contrazic cu mine insămi. Renunț la ifose, reduc puțin doza de impertinență, "mă umplu de respect" și-mi fac curaj și trec peste tot, cu tot cu demnitate.
Nu strălucesc la acest capitol, dar cel puțin cred în perfecționarea lui:>!