joi, 10 martie 2011

how important are friens for us.


Când mă gândesc la prietenii mei, mă gândesc la: ieșirile pe care le avem când eram furați de plicitiseală, la discuțiile în contradictoriu care se terminau clipind într-o secundă, la faptul că putem avea încredere unii în alții, la toate lucrurile care ne aduc de cele mai multe ori împreună. Dar când mă gândesc la best friends, încerc să fug de melancolie. Când ne certăm din copilării, dar suntem în stare să trecem peste, conştienţi de situaţiile gafate; când mi-e frică să răspund la telefon, imediat ce am citit mesajul anterior "Pot sa te sun?" (e un kinda of BEWARE! THIS IS A GOOD ONE!); când suntem alături una de cealaltă indiferent că ne-am săturat de aceeași placă; când jucăm "Conquiztador" şi fiecare dintre noi se crede "the smart one"; când lipsim în masă de la facultate, pentru că pe noi oricum NU "ne face" "Construcţia mesajului publicitar"; când suntem în stare să urmărim cu sufletul la gură acelaşi film, dar pentru fiecare dintre noi în parte; când vrei cu ardoare să ai şi tu "urechiuşe de măgăriţă", doar de dragul lor; când te trezeşti în zgomotul asurzitor al unor melodii puţin "expirate"; când suntem una lânga alta, indiferent de cât de drama queen suntem fiecare dintre noi. Totul e să te accepţi pe tine şi să fii dispus să te temperezi în fucţie de situaţie, asta normal, dacă ai aşteptări în ceea ce constau relaţiile tale cu cei din jur. E încă devreme şi e încă vremea în care ţi-e permis să întreci limitele...

Un comentariu:

  1. Când ne jucăm de-a " Românii au talent" şi fiecare se mândreşte cu talentul său, sau când ne trezim cu boschetarul la uşă şi ne imaginăm un nou pericol public " Boschetarul cu cuţitul la uşile oamenilor", sau poate când facem din bucătaria noastră o "cumătrie" :*:*

    RăspundețiȘtergere